Cu Binecuvântarea IPS Teodosie ,arhiepiscopul Tomisului,în urma dorinţelor credincioşilor, s-a hotărât înfiinţarea unei noi Mănăstiri de călugări în zona oraşului Medgidia,pentru ca oamenii din acest oraş şi din împrejurimi să găsească tot timpul când simt ei nevoia,o biserică deschisă unde să se roage,şi un preot care să le ofere ajutor
în tot ceasul la nevoile lor zilnice.
În calitate de constructor şi stareţ
al viitoarei mănăstiri,negăsind un loc mai apropiat de Municipiul
Medgidia ,cu ajutorul credincioşilor l-am descoperit în Mircea-Vodă
unde am obţinut aprobarea primarului comunei, Dumitru Dedu.
Locul actual al mănăstirii este unul deosebit de frumos şi aducător de multă linişte şi pace sufletească.
Comuna Mircea-Vodă se află la 15 Km
de Medgidia, iar locul dedicat ridicării mănăstirii se află la 3 km de
localitatea Mircea-Vodă sat,chiar deasupra micuţului sat Gherghina.
În apropierea mănăstirii ,la distanţă
de 5km se mai află încă două sate:Ţibrinu şi Tortomanu, de unde oamenii
vin peste deal cu căruţele la rugăciune.
Decizia de înfiinţare a mănăstirii s-a dat pe data de 1.07.2011, când a avut loc şi Sfinţirea Locului Mănăstirii.
Mănăstirea are două
hramuri,Buna-Vestire prăznuită la data de 25 Martie şi Sfinţii
Tămăduitori Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian,prăznuiţi la data de
1 Iulie.
Primul Hram simbolizează vestea cea
bună că se mai construieşte o nouă Casă ,un nou locaş dedicat Domnului
Dumnezeu şi Maicii Domnului,un nou spital duhovnicesc de vindecare al
patimilor.
Al doilea hram simbolizează faptul că
în acest spital duhovnicesc Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi
Damian se vor pogorî din cer ,pentru a aduce vindecări sufleteşti şi
trupeşti tuturor oamenilor care vor veni să se închine şi să se roage
în această Sfântă Mănăstire.
Lucrările de construcţie au început
imediat după ce IPS Teodosie a semnat decizia de înfiinţare a mănăstirii
şi a Sfinţit şi Binecuvântat locul.Având Binecuvântarea Preasfinţiei
Sale, oamenii au început să vină în număr din ce în ce mai mare, oferind
ajutoare în funcţie de posibilităţi.
Ceea ce trebuie menţionat este faptul
că mulţi credincioşi au remarcat încă de la primele vizite prezenţa
harului Dumnezeiesc aducător de multă linişte şi bucurie sufletească.
Mănăstirea are în proiect şi
construirea unui azil de bătrâni ,o binecuvântare pentru cei vârstnici
aflaţi în singurătate şi suferinţă.
Până în prezent, Mănăstirea are un
Paraclis unde se săvârşesc zilnic Rugăciuni,se fac cele 7
Laude,încununate cu Slujba Tainei Sfântului Maslu şi cu Sfânta
Liturghie.
În cadrul mănăstirii s-a construit un
corp de chilii, unde locuiesc cei cinci vieţuitori ai mănăstirii, sub
îndrumarea Părintelui Stareţ, Ieromonahul Ciprian Achim,care este un
iubitor al duhului monahicesc.
Cel mai frumos dar oferit de Dumnezeu omului din Iubire este darul cel mare al călugăriei.
La călugărie monahul(călugărul)
îmbracă chipul îngeresc,de la tunderea în monahism el trebuie să
trăiască o viaţă asemenea îngerilor,prin rugăciune
neîncetată,post,priveghere,slujbe şi prin acestea să îi ofere lui
Dumnezeu o dragoste deosebită atât faţă de El cât şi faţă de Creaţia
Sa,în special faţă de oameni.
Această dragoste se dobândeşte după
Cuvântul Sf.Issac Sirul printr-o rugăciune continuă, făcută cu foarte
multă dăruire şi trezvie.
Toată viaţa duhovnicească a fiecărui om, se bazează pe trezvie şi atenţia la cuvintele rugăciunii.
Citind şi studiind “Vieţile
Sfinţilor”, se aprinde şi în inimile noastre focul cel dumnezeiesc, pe
care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit să îl arunce pe pământ.
Acest lucru mi s-a întâmplat şi mie ,
dar nu ştiam la vremea aceea ce semnificaţie avea această aprindere,
care parcă mă mistuia zi şi noapte.
Această mistuire consta în faptul că parcă îmi spunea cineva :”lasă totul şi du-te la mănăstire."
Un an de zile m-am rugat la Maica
Domnului să îmi descopere dacă acest gând este de la Dumnezeu, sau este o
înşelare diavolească,ce vrea să mă tulbure sufleteşte.
După un an de zile, am primit acest
răspuns, prin mintea mea, deoarece, în ziua când m-am hotărât să plec la
mănăstire,acum 11 ani,am simţit o mare bucurie în inima mea.
Această zi a fost chiar înainte
de Înălţarea Sfintei Cruci,Duminica în care s-a citit Evanghelia ce
spune aşa: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine,să se lepede de
sine,să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”.
Aceste cuvinte ale Domnului
Hristos,au fost atât de puternice şi pătrunzătoare pentru mine,încât în
acel moment,după auzul acestor cuvinte dumnezeieşti am zis:”Voi lăsa
totul, şi chiar astăzi voi pleca la Mănăstire”.
Parcă ceva îmi spunea, că de nu voi
pleca azi, nu o să mai plec niciodată,căci Domnul Dumnezeu mă aşteaptă
de mulţi ani.Nu pot descrie în cuvinte,ispitele ce le-am avut
atunci,deoarece toată lumea se împotrivea, mai ales părinţii
mei,crezându-mă nebun.
Era o nebunie duhovnicească ,pe care ei nu o puteau înţelege la momentul de atunci,au început să o înţeleagă după mulţi ani.
Cum am ajuns la mănăstire,s-a coborât
peste mine o linişte şi o pace duhovnicească pe care nu am avut-o
niciodată în viaţă până la acea vreme.
Cineva tot timpul îmi spunea:”Trebuie
să îţi plângi păcatele,să faci ascultare ,să fi bun şi smerit ,să nu
judeci pe nimeni, chiar dacă vezi că greşeşte,să iubeşti Biserica şi
Sfintele slujbe şi să fi tot timpul cu mintea la Iubirea lui Dumnezeu
care te-a scos din toate deşertăciunile lumeşti.Aceste vorbe eu cred că
erau ale îngerului meu păzitor.
Anii petrecuţi în mănăstire, au fost
pentru mine ca o şcoală duhovnicească,Domnul Dumnezeu mă pregătea în mod
tainic, pentru o nouă misiune, mult mai importantă, aceea de a
construi o mănăstire,unde oamenii îşi pot găsi bucuria,liniştea şi
pacea sufletească.Nu ştiam unde va fi locul mănăstirii,şi nici zona unde
trebuia construită,ştiam un singur lucru,că trebuie să rămân în planul
lui Dumnezeu,şi să ascult ce mi se spune fără a-mi mai pune
întrebări.Din rânduiala Preabunului Dumnezeu,am ajuns în locul
binecuvântat al Dobrogei,unde IPS Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului,m-a
primit cu mare bucurie şi mi-a îndeplinit marea mea dorinţă de a
construi o mănăstire de călugări.Pentru râvna credincioşilor din oraşul
Medgidia,am hotărât împreună cu Înalt Prea Sfinţia Sa să căutăm un loc
cât mai aproape de acest oraş.Aşa cum am mai spus şi la început,am
găsit,cu ajutorul lui Dumnezeu şi al credincioşilor,un loc special în
localitatea Mircea-Vodă.
Chiar în prima noapte, dupa ce am
adus containerul de locuit, am avut un vis atât de frumos,încât părea că
sunt într-o altă lume,unde era numai veselie ,şi mă întrebam ce caut eu
aici,fiindcă nu sunt vrednic de asemenea bucurie.
Dimineaţa, după ce m-am trezit am
avut în suflet cea mai mare bucurie şi iubire pe care nu le-am avut
niciodată şi nici nu cred că o să le mai am vreodată.
Domnul Dumnezeu, m-a încredinţat că locul ales este binecuvântat şi potrivit pentru contruirea unui locaş Dumnezeiesc.
După acest semn dumnezeiesc, au început,spre surprinderea mea, să vină credincioşii din împrejurimi,care s-au oferit să mă ajute pentru începerea lucrărilor de construcţie a paraclisului mănăstirii, care era prima mea dorinţă pentru a avea un loc unde să pot săvârşi sfânta şi dumnezeiasca Liturghie.În acest fel, a luat fiinţă sfânta noastră mănăstire,în cinstea Domnului Dumnezeu, a Maicii Domnului, şi a Sfinţilor Tămăduitori Cosma şi Damian.
